SATUL ROMÂNESC ÎN COMUNISM

"Fiecare sat se simte, în conștiința colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii... Satul, situat în inima unei lumi, își e oarecum sieși suficient. El n-are nevoie de altceva decât de pământul și de sufletul său și de un pic de ajutor de sus, pentru a-și suporta cu răbdare destinul. Această naivă suficiență a făcut, bunăoară, ca satul românesc să nu se lase impresionat, tulburat sau antrenat de marile procese ale "istoriei". Satul e atemporal. "Conșiința surdă", mocnind sub spuza grijilor și a încercărilor de tot soiul, conștiința de a fi o lume pentru sine, a dat satului românesc, în cursul multor secole foarte mișcate, acea tărie fără pereche de a boicota istoria... Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mândria satului de a se găsi pe sine în centrul lumii și al unui destin ne-a menținut și ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc..."

 

Lucian Blaga, "Elogiu satului românesc"

Discurs ținut pe 5 iunie 1937, Aula Academiei Române.